Moda intre cele doua razboaie mondiale

Primul razboi mondial va avea urmari si asupra costumu­lui militar. Din 1815 pana in 1914 costumul militar se simpli­ficase deja considerabil, o data cu inlocuirea hainei cu tunica, la sfarsitul domniei lui Ludovic-Filip, si cu introducerea, sub Al doilea Imperiu, a capotei, ori cu inlocuirea shako-ului cu chipiul, iar a buffletire-lor cu centironul. Si trupele de cavalerie au renuntat la ornamentele superflue, ca boneta de blana, podoabele metalice enorme, atasate castii, sabretache, numarul brandenburgurilor husarilor a scazut. ..

In 1915 si 1916 moda apartine rochiilor sau taioarelor cu fuste evazate dar si a posetelor, a caror forma o evoca pe cea a crinolinei, dar scurtata la jumata­tea gambei: talia este inca destul de sus. Negrul si culorile intunecate, cerute de numeroasele doliuri si suferinte din tara, se impun. Palariile, bonetele, posetele colorate si tocile se poarta peste un coc dat pe spate, simplu si practic. Din 1917 pana in 1920 linia toimeau (butoi) se obtine printr-un fel de vertugadin sau prin piese din tesatura care largesc soldurile. Totusi, in oras, talia cauta sa-si regaseasca locul natural si incep sa se poarte pri­mele rochii-foulard sau rochiile-chemisier, fara talie, mult mai practice, care pregatesc moda de dupa razboi. In acea perioada a aparut necesitatea purtarii posetelor pentru a putea duce obicte de stricta necesitate. Femeile au purtat la inceput genti inspirate din moda masculina, militareasca, reusind mai tarziu sa isi descopere propriul stil vestimentar. Hainele au devanit usoare iar posetele tot mai mici si mai elegante.

 Razboiul din 1914-1918 va accelera aceasta evolutie. Exceptionala forta a focului, ameliorarea transportului si marea precizie a armelor moderne fac ca tinutele prea stralucitoare sa devi­na riscante. Lungimea conflictului si crearea unei economii de razboi in Europa duc si ele la rationalizarea uniformelor. Astfel, pantalonul garanta (rosu visiniu) al armatei franceze, prea vizibil, devine albastru-siniliu. Castile grele, devenite indispensabile datorita atacurilor de artilerie, se generali­zeaza. Uniformele stralucitoare ale secolului XIX sunt in­mormantate in noroiul transeelor. Panasului si elegantei le va fi de acum inainte preferata eficacitatea.

Dupa incheierea razboiului, costumul feminin traversea­za mode contradictorii. Semn al timpului, moda a la gairon, a carei initiatoare a fost Coco Chanel, ajuta „femeia moder­na - cea care dupa primul razboi mondial incepe sa lucreze, sa foloseasca metroul, sa ia cina la restaurant, sa bea coctailuri, sa-si fardeze obrajii si sa-si arate picioarele - sa-si trans­puna indrazneala in vesminte" (Diana Vrccland). In felul acesta culoarea si-a recapatat locul in tendintele modei. In special accesoriile colorate erau la mare cautare.

Rochiile, a la grecque, deseneaza siluete tubulare, drepte de la umeri pana la genunchi. Talia este joasa, alungind si mai mult bus­tul, iar sanii mascati, la nevoie aplatizati cu o banda. Fustele, imbogatite cu volane plisate, sunt din ce in ce mai scurte, pentru a se opri, in 1927, imediat sub genunchi. Se poarta gaines sintetice cu jartiere cu ciorapi de matase de culoarea pielii.